Efectele fumatului
Puf Puf Puf Un singur puf şi nicotina ajunge la creier în numai 10 secunde. Eficacitatea ei este uimitoare, iar sistemul de distribuţie, incredibil de eficient. Nicotina acţionează direct asupra inimii, schimbând frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială. În concentraţii mari, nicotina este letală, o singură picătură de nicotină pură, pusă pe limbă, fiind suficientă pentru a ucide o persoană. Nicotina este atât de "eficientă", incât de secole, este folosită ca pesticid.
Un studiu realizat în Marea Britanie de-a lungul a 50 de ani a avut nişte rezultate incredibile: autorii au stabilit că renunţarea la fumat la vârsta de 30, 40, 50 sau 60 ani a determinat prelungirea speranţei de viaţă cu 10, 9, 6 şi respectiv 3 ani. Acelaşi studiu a ajuns la concluzia că bărbaţii născuţi în perioada 1900 – 1930 care au fumat ţigări până la vârsta decesului au murit cu 10 ani mai devreme decât colegii de generaţie nefumători.
Tutunul este, la începutul secolului XXI, a doua cea mai mare cauză de deces care poate fi prevenită. Victimele tutunului sunt mai numeroase decât cele făcute de HIV/SIDA, drogurile legale şi cele ilegale, accidentele rutiere şi crime la un loc. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că, anual, 5 milioane de oameni mor din cauza bolilor asociate tutunului. Toate aceste cifre sunt, de fapt, o dovadă a efectelor grave pe care fumul de ţigară le are asupra sănătăţii. De ce, cum, prin ce mecanisme – aceste lucruri sunt descrise pe scurt în paginile de mai jos.
1. Dependenţa de fumat
Ţigările sunt vehicule foarte eficiente de furnizare a nicotinei şi creează o dependenţă la fel de mare ca heroina sau cocaina. Practic, dacă fumezi mai mult de 10 ţigarete pe zi, eşti dependent de nicotină.
Dependenţa înseamnă, conform definiţiei acceptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o stare psihică şi, uneori, fizică ce rezultă din interacţiunea dintre un organism viu şi un drog, caracterizată de comportamente şi alte manifestări care includ o dorinţă constantă de a lua drogul continuu şi periodic cu scopul de a experimenta efectele sale psihice şi uneori pentru a evita disconfortul produs de absenţa lui. Toleranţa poate fi sau nu prezentă.
Nicotina este un drog stimulator, însă, paradoxal, pot fi resimţite atât efecte de stimulare, cât şi de relaxare. Efectul de dependenţă al nicotinei este legat de capacitatea sa de a declanşa eliberarea dopaminei, o substanţă chimică care se găseşte în creier şi care este asociată cu senzaţia de plăcere. Totuşi, cercetările recente sugerează că, pe termen lung, nicotina micşorează capacitatea creierului de a experimenta plăcerea. De aceea, fumătorii au nevoie de cantităţi din ce în ce mai mari de drog pentru a obţine aceleaşi niveluri de satisfacţie.
2. Fumatul pasiv
Fumatul pasiv este la fel de nociv şi creşte riscul îmbolnăvirilor la cei supuşi acestui tip de poluare. După o oră de stat într-o cameră închisă în care se fumează, nefumătorul inhalează cantităţi egale de nitrozamine cu cele existente în 15 ţigări nefiltrate. Cantitatea de oxid de carbon din sângele nefumătorilor începe să crească după doar 30 de minute de stat într-o cameră în care se fumează, alături de o creştere a tensiunii arteriale şi a bătăilor inimii. Riscul expunerii este însă greu de evaluat, el depinzând de ambianţă, durata expunerii, ventilaţie şi prezenţa altor substanţe poluante. În fiecare an în Europa, peste 19.000 de nefumători mor din cauza fumatului pasivi, majoritatea fiind expuşi acasă fumului de ţigară
Este important de ştiut că nu toate efectele fumatului pasiv apar după un timp îndelungat de expunere la fumul de ţigară. La început, fumatul pasiv se reflectă în mirosul neplăcut al hainelor şi părului, iritaţia ochilor şi nasului, dureri de cap, tuse, uscăciunea gâtului, greaţă. Printre efectele imediate se numără şi îngroşarea sângelui şi a arterelor şi creşterea riscului de stop cardiac. În cazul copiilor, problemele determinate de fumatul pasiv sunt şi mai grave şi mai variate; astfel, aceştia au un risc mai mare de infecţii ale tractului respirator, cum sunt bronşita şi pneumonia, infecţii ale urechii, astm. Există şi dovezi cu privire la fumat şi sindromul morţii subite la sugari. În SUA, de exemplu, între 1900 şi 2700 de sugari mor anual din cauza sindromului morţii subite cauzat de fumul de ţigară . Şi dacă adulţii pot decide să adopte acest comporatment nociv sănătăţii în cunoştinţă, copiii unor părinţi fumători nu se pot apăra. Ei vor fuma pasiv cu fiecare ţigară fumată de părinţii lor în interiorul casei. Aerisirea camerei în care se fumează diminuează mirosul de fum de ţigară, însă elimină doar parţial substanţele chimice dăunătoare conţine de acesta.
La persoanele cu astm, fumul de ţigară este responsabil de probleme serioase de sănătate, acesta fiind cunoscut şi ca factor declanşator al crizei de astm. Pe termen lung, efectele fumatului pasiv includ agravarea bolilor inimii şi plămânilor, alergiilor precum astmul, febra fânului, bronşita şi emfizemul pulmonar, iar femeile însărcinate expuse la fumatul pasiv pot transmite substanţele nocive din fumul de ţigară copiilor lor. Practic, nu există un anumit nivel de la care să se poată spune că fumatul pasiv nu este nociv. O expunere de doar 30 de minute la fum de ţigară are acelaşi efect asupra sângelui şi vaselor de sânge ca în cazul în care ai fuma un pachet de ţigări pe zi. Riscul de a face cancer pulmonar de către nefumătorii expuşi la fumatul pasiv creşte cu 20-30 procente, iar riscul bolilor cardiovasculare creşte cu 23%. În plus, riscul de cancer la sân este posibil să crească cu până la 40% în rândul femeilor care lucrează în restaurante şi baruri.
3. Componentele fumului de ţigară
Ceea ce este mai nociv decât fumul de ţigară exhalat de fumător (fumul degajat în urma fumatului), este fumul generat de simpla ardere a unei ţigări şi inhalarea acestui fum. O ţigară care arde are un grad de toxicitate comparabil cu acela al unei grenade, emiţând benzen, formaldehide, amoniu, cianide, arsenic şi multe dintre substanţele chimice care pot fi găsite în gazul de eşapament.
Simpla anatomie a ţigaretei poate dezvălui riscurile la care se expun fumătorii, fie ei activi sau pasivi. Principalele componente ale fumului de ţigară sunt tarul, nicotina, monoxidul de carbon şi numeroase substanţe chimice. Aproape toate organele sunt afectate de fumul de ţigară: de la creier, plămâni, inimă şi uter până la păr, ochi, nas şi urechi.
Tarul (gudronul) este un lichid gros, maroniu care conţine majoritatea substanţelor cancerigene. El este o combinaţie complexă de mii de substanţe chimice, incluzând o multitudine de iritanţi care provoacă boli pulmonare. Prin substanţele conţinute, tarul favorizează dezvoltarea neoplasmului pulmonar, provoacă paralizia sistemului de epurare a plămânului, inhibă sistemul imun şi atrage o afectare alveolară secundară.
Nicotina: acest drog acţionează foarte rapid asupra organismului, fiind unul dintre cele mai puternice substanţe care provoacă dependenţă. Nicotina creşte frecvenţa cardiacă şi presiunea arterială şi grăbeşte metabolismul. Nicotina afectează, de asemenea, dispoziţia şi comportamentul fumătorului.
Monoxidul de carbon: un gaz toxic care, în concentraţii mari, poate ucide. Monoxidul de carbon reduce cantitatea de oxige din sânge cu 15%, micşorând eficienţa plămânilor. Oxigenul este esenţial pentru ca ţesuturile şi celulele să funcţioneze corect. Monoxidul de carbon este dăunător mai ales sarcinii deoarece reduce cantitatea de oxigen transmisă în uter, către copil.
Substanţe chimice: în fumul de ţigară există mii de substanţe chimice şi gaze toxice precum benzenul (gaz toxic prezent în petrol, cunoscut ca provocând leucemie), formaldehide (foarte toxic, folosit în conservarea cadavrelor), amoniu (folosit la produsele de curăţare şi spray-urile paralizante), hidrogen cianurat (poluant industrial). Toate acestea sunt prezente în concentraţii care afectează ţesuturile umane.
Aditivii sunt folosiţi pentru a face produsele din tutun mai uşor acceptate de către consumator. Ei includ îndulcitori - care fac fumatul să pară mai soft şi mai uşor de inhalat - şi arome (ciocolată, vanilie). Acest ţigări sunt făcute pentru a fi mai uşor acceptate de copii şi de primii utilizatori. Eugenolul şi mentolul sunt folosite pentru ca fumătorul să nu simtă efectele agravante ale fumatului. Unii aditivi (exemplu: cacao) pot fi folosiţi pentru a dilata căile respiratorii cu scopul de a permite fumul să treacă mai uşor în plămâni şi expunând astfel organismul la un nivel mai mare de nicotină şi de tar. Aditivii sunt folosiţi pentru a furniza niveluri înalte ale nicotinei care să crească dependenţa. Compuşii de amoniu pot juca acest rol, crescând alcalinitatea fumatului.
Richard Doll, Richard Peto, Jiliian Boreham and Isabelle Sutherland, „Mortality in relationto smocking; 50 years observation on male British doctors”, 2004
www.help-eu.net
American Lung Association